Respiro

A trecut o saptamana de cand nu am mai postat nimic. Chiar nu am avut timp!

Dupa ce am postat in 23 august am plecat la Arieseni. Ma asteptam la o excursie placuta si relaxanta, insa nu a fost chiar asa. Defapt nu a fost de loc relaxanta si in mica parte placuta. O serie de evenimente nefericite au facut ca excursia sa nu fie reusita. Nu inteleg de ce doua persoane, odata prietene, ajung sa se injure si sa nu isi mai vorbeasca. Totul in decursul unei excursii de 4 zile.

Presupun ca oamenii se schimba. Presupun ca timpul schimba oamenii. Presupun ca daca nu ai contact o perioada mai lunga cu o persoana, e normal sa te indepartezi de ea. Cu toate astea ma mira evenimentele recente, si mai mult, nu imi dau seama cum s-a ajuns aici? Altadata imparteam tot, iar acum ne impartim doar injuraturi, sau, mai rau... nimic!

Secretul vietii vesnice sunt prietenii! Poate ca eu nu o sa traiesc vesnic, insa cu siguranta nu voi murii tanar!

Tuturor prietenilor mei... cu drag!

Haos

Asta am descoperit uitandu-ma peste blogul meu. Nu am pic de organizare, posturile se succed fara nici o logica sau legatura, la fel si pozele. Cam asa cred ca sunt si in viata, intr-un haos organizat in care, culmea, gasesc mereu ce am nevoie. Poate daca ar fi toate aranjaet meticulos m-as ratacii printre ele. In fine...

M-am gandit sa vorbesc despre HAOS deoarece am observat Haosul de la Aeroportul Cluj... Momentan se construieste un Terminal nou de sosiri deci in cladirea veche e o debandada totala... Uni merg, alti vin, majoritatea fug fara sa stie exact unde... si cu toatea astea merge foarte bine Aeroportul. Adica e profitabil. Altfel ma gandesc ca nu l-ar moderniza...

In concluzie m-am linistit in privinta blogului cand am vazut dezorganizarea aceasta care, culmea, are rezultate foarte bune...

Uneori e nevoie si de unpic de HAOS, altfel totul ar fi prea monoton...

Nestire...

Unde sunt? M-am trezit azi dimineata(la 5:00!) tare nedumerit... parca aseara m-a invelit mama si m-a pupat pe frunte, dupa o zi de joaca, de vara calda, din vacanta mare a copilariei mele. Iar azi ma trezesc posomorat, ma imbrac intr-un costum negru, posomorat, imi iau telefoanele, portofelul, tigarile si ... bricheta! unde imi e bricheta? Gata am gasit-o! pornesc masina care toarce de somn, ambalez putin motorul si pornesc! De ce parca doar ieri eram un copil fara nici o grija iar azi sunt "om mare" si nu ma pot gandi la lucruri banale cum ar fi... "oare pot merge la strand azi... sau la fotbal!", ce ma gandesc la prostii cum ar fi "oare ploua azi? au nevoie pasagerii de microbuz? va decola avionul? vine furtuna?". Nimeni nu a observat cand am crescut din acei copii bucurosi in acesti "oameni mari" si posomorati! Parintii inca ne vad ca pe acele ghemotoace care tremurau de frica daca faceau cate o prostie. Noi ne vedem mari, adulti, maturi! Cand de fapt suntem tot niste copii!

Parca ieri eram elev si imi ziceam ca nu are cum sa vina viata peste mine asa de repede! Nu vroiam sa cred ca voi ajunge ca tatal meu, sau ca mama mea, ca ma voi trezi dimineata sa imbrac acel costum, ca voi merge la lucru dupa acel program fix care i-a tinut departe de mine pe ai mei... Nu am vrut sa cred si iata ca viata m-a surprins! Nimeni nu a observat cand am terminat Liceul si am intrat in viata... De ce nu i-am crezut pe cei ce imi spuneau "acestia sunt cei mai frumosi ani din viata ta" ?

Si la fel nimeni nu va observa cand voi promova, sau nu voi promova. Sau cand voi schimba locul de munca. Sau cand ma voi pensiona, si eventual voi muri... tot nimeni nu va observa... cam nemernic NIMENI asta!
Dar cine sunt eu sa pot judeca... sunt un nimeni pentru multi, cineva pentru uni, si sper ca... doar sper sa fiu totul pentru cineva...

in acest articol am exclus persoanele foarte apropiate, implicit familia.

Departe de casa...doar ca!

In data de 10 Jul 08 voi pleca de acasa(Oradea) in deplasare de serviciu la Cluj-Napoca pentru 2 saptamani. Nu e asa de mult... doar ca!
Ma intorc de la Cluj chiar in data de 24 Jul care culmea e chiar ziua mea... o zi ca oricare alta de altfel... singura care nu e deacord cu aceasta afirmatie e Mama care imi spune ca pentru ea nu a fost o zi ca oricare alta... Draga de ea! Ma rog, pana acum totul pare in ordine... doar ca!
Din 25 Jul poate stiti am concediu... insemnand ca in data de 24 seara eu ar trebuii sa fiu pe Trenul Soarelui spre Constanta... adica inca 7-8 zile departe de casa.
Cred ca imi va fi greu departe de casa si de cei dragi, si de cea foarte draga, pe care si asa am vazut-o destul de rar in ultimul timp. In februarie-martie am mai avut o perioada cu multe deplasari si a fost destul de greu... Dar acum ca m-am obisnuit acasa, si ca "cea foarte draga" a intrat in vacanta si as putea sa petrec mai mult timp cu ea, iar eu trebuie sa plec... cred ca imi va fi foarte greu.
Se pare ca anul acesta si pentru Mama data de 24 Jul va fi o zi ca oricare alta...

No work on Mondays

De ce se lucreaza Lunea?
Personal consider ziua de luni ca fiind ceea mai nepotrivita pentru lucru, orice fel de lucru... Eu acum sunt la lucru dar nu am chef de absolut nimic... Nici nu sunt in stare de nimic... Adevarul e ca a trecut un weekend lung si obositor, si daca ziua de luni facea parte din weekend acest post se referea la ziua de Marti, and so on... :)
Am si eu o intrebare pentru voi... Daca maine nu ar trebuii sa mergeti la lucru, ce ati face? -Eu as dormi, eventual as merge la strand, un film, m-as vedea cu pretena(si am face toate mentionate mai sus impreuna)... sunt lenes asa e?
A trebuit eu sa ma plang de ziua de luni... Avionul mi-a avut 2h intarzier, m-a udat tot nemernica de furtuna si am ajuns la 8 acasa... ud leoarca si flamand nevoie mare... De saptamana viitoare imi iau concediu Lunea...

Time Management

... sau managementul timpului.
In ultima perioada tot mai multa lume vorbeste despre acest lucru, si tot mai multi se lauda cat de bine isi organizeaza ei timpul. Eu sincer nu fac parte din aceasta categorie. Chiar nu am timp sa imi organizez timpul. In ultima perioada imi iau mai multe angajamente decat as fi crezut vreodata ca pot avea. Partea buna e ca nu am "delay" prea mare la nici unul dintre ele, dar din pacate acest lucru nu se datoreaza simtului meu de organizare a timpului. E pur si simplu instinct! Ma "screm" eu unpic mai mult dar pana la urma iasa toate bine. Cu noroc, un pic de stiinta si multa "transpiratie". Sper ca intr-o buna zi sa ajung si eu sa zic: "da frate, deoarece imi organizez bine timpul pot face o groaza de chesti interesante/utile/profitabile fara sa depun prea mult efort". Pana atunci am inceput cu "baby steps", adica mi-am facut un mic organizator cu events & tasks ca sa imi aduca aminte de fiecare data cand pornesc laptopu' ce am planificat pe saptamana in curs. Pot sa zic ca e un tool util si incepe sa dea roade...
Paradoxul
Am participat la training-uri pe Time Management, chiar am sustinut un training pe aceasta tema dar nu sunt in stare de asa ceva, cel putin eu asa consider. Probabil din exterior, un observator obiectiv ar zice contrarul, daca nu ar sta chiar clipa de clipa langa mine sa vada cat efort depun pentru rezultatele mele. Si sunt ferm convins ca fata de mult alti am totusi cat de cat un simt organizatoric mai dezvoltat, dar pentru mine e prea putin. Stiu ca daca as reusi sa "reglez" acest aspect as putea face mult mai multe.
In concluzie paradoxul e reprezentat de faptul ca inteleg fenomenul, chiar am reusit sa-l transmit mai departe cu succes insa fara sa il asimilez corect.
"Those who can't play, TEACH!"
Cred ca acesta e citatul potrivit pentru aceasta situatie.
Pana data viitoare... poate e mai bine sa uitam de Time Management si sa facem ca anticii... "Carpe Diem!"