Tuesday, July 8, 2008

Nestire...

Unde sunt? M-am trezit azi dimineata(la 5:00!) tare nedumerit... parca aseara m-a invelit mama si m-a pupat pe frunte, dupa o zi de joaca, de vara calda, din vacanta mare a copilariei mele. Iar azi ma trezesc posomorat, ma imbrac intr-un costum negru, posomorat, imi iau telefoanele, portofelul, tigarile si ... bricheta! unde imi e bricheta? Gata am gasit-o! pornesc masina care toarce de somn, ambalez putin motorul si pornesc! De ce parca doar ieri eram un copil fara nici o grija iar azi sunt "om mare" si nu ma pot gandi la lucruri banale cum ar fi... "oare pot merge la strand azi... sau la fotbal!", ce ma gandesc la prostii cum ar fi "oare ploua azi? au nevoie pasagerii de microbuz? va decola avionul? vine furtuna?". Nimeni nu a observat cand am crescut din acei copii bucurosi in acesti "oameni mari" si posomorati! Parintii inca ne vad ca pe acele ghemotoace care tremurau de frica daca faceau cate o prostie. Noi ne vedem mari, adulti, maturi! Cand de fapt suntem tot niste copii!

Parca ieri eram elev si imi ziceam ca nu are cum sa vina viata peste mine asa de repede! Nu vroiam sa cred ca voi ajunge ca tatal meu, sau ca mama mea, ca ma voi trezi dimineata sa imbrac acel costum, ca voi merge la lucru dupa acel program fix care i-a tinut departe de mine pe ai mei... Nu am vrut sa cred si iata ca viata m-a surprins! Nimeni nu a observat cand am terminat Liceul si am intrat in viata... De ce nu i-am crezut pe cei ce imi spuneau "acestia sunt cei mai frumosi ani din viata ta" ?

Si la fel nimeni nu va observa cand voi promova, sau nu voi promova. Sau cand voi schimba locul de munca. Sau cand ma voi pensiona, si eventual voi muri... tot nimeni nu va observa... cam nemernic NIMENI asta!
Dar cine sunt eu sa pot judeca... sunt un nimeni pentru multi, cineva pentru uni, si sper ca... doar sper sa fiu totul pentru cineva...

in acest articol am exclus persoanele foarte apropiate, implicit familia.

4 comments:

Anonymous said...

Persoanele pe care le-ai exclus sunt cele care conteaza. Nu poti insemna ceva pt toata lumea, pt ca nu cunosti toata lumea si nici nu te-ai putea imparti la atatia oameni.
Nici eu nu am realizat cand am implinit 18 ani, credeam ca va fi ceva important, timpul a trecut si am realizat ca majoratul nu inseamna nimic mai mult decat niste chestii lipite pe spatele buletinului cu mentiunea "Votat". Acum nu realizez ca peste cateva zile voi schimba prefixul. Timpul trece...si noi odata cu el ;)

Alex said...

as a great Turtle once said: yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift; thats why it's called present!

Anonymous said...

Time sure flies fast when you're having fun!

Da de acord ca timpul trece repede si noi suntem efemeri si tocmai de accea ar trebui sa apreciem viata si sa privim totul intr-o lumina frumoasa si pozitiva. Costumul negru poate fi o imbracaminte in care ii place cuiva sa te priveasca, telefonul e legatura cu un om drag care nu e langa tine, portofelul e locul in care tii rodul muncii tale si o poza. Data viitoare cand te trezesti posomorat gandeste-te la asta in timp ce te pregatesti pentru servici.

Nu trebuie sa fim posomorati pentru ca suntem adulti, pentru ca noi intr-un fel vom fi mereu copii. I-am spus ieri mamei ca sunt adult. A ras si mi-a spus "nu vezi ca eu traiesc? atata timp cat parintii tai traiesc vei fi mereu copil"

Cheer up! being a grown up nu e asa de rau ;)trebuie doar sa depui un pic de efort.

Alex said...

in costumul negru iti place tie sa ma vezi, telefonul e legatura mea cu tine iar in portofel am doar poza ta... iar pentru discutii filozofice fa-ti si tu blog... nu il folosi pe al meu :)
luv ya`!